Dec
14
Vremea urata de afara din acest sfarsit de saptamana nu ma indeamna la nimic. Si pentru a nu pierde vremea m-am gandit sa va mai arat cateva din locurile minunate ale Romaniei. De revelionul din 2006-2007, chemati de niste prieteni, ne-am hotarat sa petrecem sfarsitul de an in Maramures. Desi speram sa avem zapada din belsug, ca in anul precedent, nu am avut norocul asta. Dar, dupa cum veti vedea, Maramuresul s-a dovedit interesant indiferent de vreme.
Astfel desi era o vreme mohorata si ploua mocaneste am plecat spre Viseu de Sus, punctul de pornire al excursiei noastre feroviare.
Gara mocanitei din Viseu
Ajungem mai devreme, asa ca avem timp sa aruncam o privire prin jur. Gara e de fapt si un depozit de material lemnos ce este adus din munte tot pe calea ferata. Astfel mocanita indeplineste un dublu scop, turistic si de transport materiale.
Depozitul de lemne din Viseu de Sus
Ploaia facea sa se imprastie peste tot un miros imbatator de rasina ce iti incanta simtul olfactiv.
Mocanita soseste pe peron
Asteptarea ne-a facut sa ne patrunda un pic frigul in oase si astfel cand mocanita s-a apropiat de peron toti ardeam de nerabdare sa ne suim in vagoane si sa pornim la drum.
In vagoane
Urcam in vagoane si ne bucuram sa descoperim in fiecare vagon mici sobe pe lemn si carbune care ne incalzim pe parcurul drumului. Totul pare desprins din timpuri imemoriale si are un farmec deosebit.
Mecanicul sef
Se fac ultimele verificari si vechea locomotiva care functioneaza ca in prima zi isi incorda muschii pentru a pleca la drum si a se duce pe Valea Vaserului pana aproape de granita cu Ucraina.
Mocanita
Rotile se pun in miscare si plecam la drum pe un traseu de aproape 4 ore dus-intors.
In viteza!
Traseul mocanitei serpuieste usor de-a lungul Vaii Vaserului prin inima padurii pana la locul unde se coboara din munte materialul lemnos.
O mica oprire
Drumul se face molcom, fara graba… doar suntem in vacanta. Asa ca aceasta excursie este o adevarata placere , cu timp berechet pentru fotografii pe tot parcursul drumului.
Sete mare
Batrana locomotiva are nevoie de alimentare cu apa si lemn de cateva ori pe parcursul celo cateva ore, dar se fac opriri si la cerere daca te imprietenesti cu mecanicul.
Alimentare cu lemne
Astfel ai timp sa descoperi locuri minunate parca uitate de lume si neatinse de trecerea timpului.
Ancestral
Descoperi mici catune si casute izolate in inima muntelui ce au un farmec aparte… indiferent de conditiile meteo.
Halta pe Valea Vaserului
Totul aici pare ca este intr-o bula temporala care pastreaza locurile perfect conservate chiar daca de secole omul exploateaza aurul verde al padurilor.
Relaxare
Opririle dese ale mocanitei nu sunt doar prilejuri fotografice dar si prilej de discutii si legari de prietenii intre participati. Atmosfera locurilor si mersul molcom fac calatoria de vis.
Zambete
Iti dau ocazia sa schimbi impresii la caldura sobelor din vagoane la un pahar de vin sau de palinca de prin partea locului si astfel toata lumea devine vesela si prietenoasa.
Din nou la drum
Alimentata cu cele necesare, mocanita porneste usor din nou la drum.
Intrare in tunel
Trecem si printr-un tunel care taie muntele pentru a face loc caii ferate.
Spre final
Si fara sa simtim orele care au trecut ne apropiem de punctul teminus al liniei mocanitei.
Pregatiri de intoarcere
Avem o pauza de jumatate de ora pentru a descoperi locurile. Din pacate cum vremea nu este de partea noastra ne multumim sa ne plimbam doar in apropiere si sa mai facem cateva fotografii.
In padure
Daca mergeti vara in zona aveti nororcul de o pauza de cateva ore pentru a face drumetii in padure deoarece atunci mocanita transporta inapoi si material lemnos si se asteapta incarcarea lemnelor.
Forta
Din pacate noi nu am avut acest noroc asa ca asteptam cuminiti si privim demonstratia de forta a mocanitei care se pregateste de intoarcere.
Detaliu mocanita
In aerul rece aburii mocanitei o transforma parca intr-un balaur legendar ce a coborat pe pamant.
Inapoi
Pregatirile de intoarcere s-au terminat si pornim spre Viseu de Sus depanand impresii despre calatorie…
Catun pe Valea Vaserului
… si incercam sa descoperim ceva nou, ce poate am ratat cand am venit.
In concluzie, calatoria cu mocanita pe Valea Vaserului a fost una foarte interesanta si frumoasa ce nu trebuie ratata daca ajungeti in Maramures. As vrea candva sa repet aceasta experienta vara, cand trenul are vagoane deschise sau poti calatori pe bustenii de lemn sau si iarna, dar cand este zapada. Sper ca acest lucru sa se intample cat mai curand!
Aveti aici si un link cu site-ul oficial al caii ferate: http://www.cffviseu.ro/ro/index.html
Nov
30
In saptamana 29 noiembrie – 5 decembrie, veti observa pe stalpii din statia de metrou Unirii 2 cateva fotografii. Unele ilustreaza fata frumoasa a Bucurestiului, altele fata ce cuprinde cladiri de patrimoniu lasate uitarii sau reabilitate dupa ureche, strazi si piste pentru biciclisti impracticabile, contraste intre cladiri vechi si noi sau alte capturi ce nu fac cinste orasului.
Bucuresti - Standa din centrul vechi langa Banca Nationala
Bucuresti - Contraste intre nou si vechi pe Calea Victoriei
Bucuresti - Str. Selati inainte de renovare
Acesta este insa Bucurestiul surprins de aparatele foto in anul 2010! Va invit sa pierdeti cateva minute pentru a privi fotografiile din expozitie. Expozitia este organizata de site-ul orasulestitu.ro.
Nov
09
Sigur cand veti citi acest titlu va veti intreba unde mai este si asta, ce e cu ea? Ei bine, Pestera Bolii se afla in apropierea orasului Petrosani, pe drumul ce leaga localitatea de Hateg, la aproximativ 6 km. Aici se intalnesc Muntii Retezat cu cei ai Sebesului si sub o caciula imensa de stanca se afla pestera Bolii.
Intrare in Pestera Bolii
Numele pesterii Bolii? Ce este ciudat pentru cei de acum este numele pesterii. Toti cred inital ca vreo molima a bantuit zona si de aceea se cheama asa. Dar, surpriza! Numele pesterii vine de la familia Bolia, un voievod care a stapanit aceste locuri inca din secolul XV. Iata deci de unde apare aceasta denumire mai ciudata pentru noi.
Localizarea pesterii Bolii: Dupa cum am spus, pestera se afla foarte aproape de Petrosani si este usor accesibila. In apropierea pesterii se afla si o veche cetate dacica ce facea parte din lantul de aparare al Sarmizegetusei, iar pestera face acum parte din Parcul Natural Gradistea Muncelului-Ciocolovina. Asadar cei care vor ajunge in aceste locuri vor avea multe de vizitat, nu doar pestera.
Harta Parcului Natura Gradistea Muncelului-Cioclovina
Descrierea pesterii Bolii: Ce face pestera interesanta? Faptul ca este singura pestera din tara care este strabatuta pe toata lungimea ei (455 m) de un rau. De-a lungul timpului, datorita calcarelor moi care formeaza stanca, raul Jupaneasa a strapuns aceasta bariera naturala si a format pestera. Are o deschidere mare la intrare de peste 10 m inaltime si 20 m latime, iar in interior latimea creste pana la un maxim de 75 m si inaltimea se pastreaza.
Pestera Bolii (1888)
Intrarea in pestera (1909)
Calea ferata din apropierea pesterii (1872)
Pestera Bolii a fost amenajata cu podete inca din anii 1960, dar in decursul timpului acestea s-au distrus. Acum datorita unui grup plin de entuziasm, Asociatia Petro-Aqua, pestera este in curs de reamenajare si este iluminata electric. Multumesc pe aceasta cale doamnei ghid de la pestera ce mi-a permis sa fotografiez imaginile document de mai sus.
Pestera Bolii (2010)
Pestera poate fi vizitata acum oricand fiind amenajate deja 4 podete, iar in fiecare sfarsit de saptamana beneficiati si de iluminare. In timpul saptamanii trebuie sa aveti la voi lanterne.
Pod arcuit in Pestera Bolii (2010)
Iluminata, pestera este superba si va da posibilitatea sa vedeti cum a lucrat natura de-a lungul vremii.
Pestera Bolii (2010)
Un alt lucru diferit al pesterii este lipsa stalactitelor si stalacmitelor. Aceste formatiuni specifice pesterilor nu s-au format aici datorita faptului ca pestera este strabatuta continuu de un flux de aer care nu da posibilitatea formarii acestora.
Pestera Bolii (2010)
Pestera Bolii (2010)
Iluminarea cu diferite tipuri de lumina (calda si rece) formeaza un joc frumos de lumina pe peretii pesterii.
Pestera Bolii (2010)
Alt element interesant al pesterii sunt vietuitoarele pe care le gazduieste. Astfel aici puteti vedea o colonie de lilieci pitici.
Colonie de lilieci pitici in Pestera Bolii
Pod suspendat in Pestera Bolii
Al doilea pod din pestera te duce spre deschiderea cea mai mare a pesterii unde anual se organizeaza, cu sprijinul Asociatiei Petro-Aqua, concerte de muzica religioasa si pictura. Sper ca anul viitor sa ajung si eu la eveniment.
Pestera Bolii (2010)
Pestera Bolii (2010)
Podul numarul trei din Pestera Bolii
Pestera Bolii (2010)
Pestera Bolii (2010)
Am descoperit astfel un loc pe langa care am trecut mereu timp de peste 20 ani si pe care il stiam doar din povestile mamei. Un loc minunat care ne arata mereu puterea creatoare a naturii. Daca v-a placut incursiunea in Pestera Bolii va astept cu comentarii si sper sa ajungeti sa vedeti si voi aceasta minune a naturii din tara noastra.
Nov
04
Desi foarte racoroasa aceasta toamna se anunta destul de lunga si insorita. O vreme perfecta pentru fotografii. Prin urmare, la sfarsitul saptamanii trecute am dat o fuga spre casa, la Petrosani, in speranta realizarii unor fotografii de toamna. Astfel vineri m-am urcat in masina si am pornit spre Valea cea draga. In drum nemaiavand rabdare pana la destinatie am surprins cateva imagini in zona Horezului.
Pastorala de toamna
Aici cateva turme de mioare pasc linistite la marginea padurii aurite.
Gardienii
Iar doi copaci uriasi strajuiesc marginea soselei.
Pe defileul Jiului
Dupa circa o ora si ceva ajung in Defileul Jiului unde peisajul este magnific…
Tuneluri in Defileul Jiului
… si soarele tomnatic scoate in evidenta paleta de culori a padurii…
Tablou de toamna
… amestecand asemeni unui mare pictor toate nuantele de culori posibile.
Casa din vis
Ajung in Vale si ma indrept spre Cheile Jietului unde stiam ca padurea este fantastica in acest moment al anului.
Lumanari
In departare siluetele albe ale mestecenilor lasa dare albe in frunzisul auriu.
Luminisul secret
Soarele se joaca printre frunzele fagilor facand peisajul sa para de poveste…
Frunzis tomnatic
… si iti incanta privirea oriunde te-ai uita.
Toamna pe malurile Jietului
Chiar si raul Jiet parca se strecoara lenes printre pietre in lumina calda a soarelui de toamna.
Valea Jiului in ceas de seara
Urc si pana la Rusu pentru a vedea panorama Vaii Jiului desenata de umbrele de seara.
Padurea
Si revin apoi pe Cheile Jietului pentru a prinde ultimele raze de soare….
Lumini si umbre
… care continua sa ne bucure….
Pe coasta
… dezvaluind peisaje cu niste culori fantastice….
Padure toamna
Padure de fag
… si texturi de nebanuit.
Textura de toamna
Asta a fost scurta vizita in Valea Jiului intr-o zi de toamna superba. Sper sa aveti ocazia sa ajungeti si voi pe acolo si sa va bucurati de peisajele fantastice.
Nov
02
Ultima parte a vizitei la Valencia a fost la BioParc. O gradina zoologica diferita fata de am vazut prin Romania. Practic s-a creat un habitat extraordinar pentru animale, cu spatii largi si fara gratii, ci doar bariere naturale invizibile pentru ochiul uman, exceptand poate doar cateva geamuri in zona leilor si a maimutelor.
Podul de acces in BioParc
Cu suprafata de peste 100.000 mp, BioParc-ul din Valencia cuprinde o sumedenie de specii de animale africane (aproximativ 4000 de animale din 250 de specii), refacand in miniatura pentru vizitator intregul continent african.
Savana africana
Cea mai mare parte a parcului este dedicata savanei africane, unde zburda libere zebre, girafe, rinoceri, antilope si diferite specii de pasari.
Zebra
Peisajul este extraordinar si te face sa stai zeci de minute intr-un singur loc fara sa te plictisesti.
Peisaj african
Animalele se plimba libere pe zeci de metri patrati, intr-un peisaj de vis care te face sa te simti in inima Africii.
Rinocer la adapat
Un urias rinocer se apropie de rau pentru a se adapa cu apa proaspata.
Grup de flamingo
Ne pierdem pe aleile BioParc-ului si ne apropiem incent de un peisaj unde un grup de flamingo se rasfata la soarele cald de toamna valenciana.
Pereche de flamingo
Ne bucuram de frumusetea peisajului si a pasarilor maiestuoase si ne apropiem de zona dedicata Madagascarului.
Grup de lemurieni
Aici grupuri de lemurieni zburda liberi la cativa metri de tine. Nimic nu ii desparte de vizitatori, dar acestia pastreaza singuri o distanta la care sa se simta in siguranta.
Lemurian relaxandu-se
Un lemurian mai singuratic isi face siesta singur intr-un copac de langa alee si nici nu ii baga in seama pe vizitatorii curiosi.
Lemurian lenes
Iar un alt lemurian cu ochii bulbucati, mai sfios din fire, se ascunde in vegetatia bogata.
Peisaj luxuriant
Mergem mai departe atrasi de susurul unei cascade in jurul careia se plimba agale niste berze africane…
Barza africana
…si cateva caprioare sfioase.
Caprioara
Din mijlocul unui lacusor se ridica impresionant trunchiuri uriase de copaci…
Jungla
… iar niste ratuste jucause se alinta una pe alta.
Ratuste jucause
O alta ratusca bea linistita din apa cristalina a lacului in timp ce pestii inoata linistiti.
Ratusca insetata
O bucata uriasa de copac isi arcuieste radacinile peste alei, in drum spre zona elefantilor africani.
Alei in BioParc
Ajungem in zona dedicata familiilor de elefanti.
Baobabi si elefanti
Acestia benefiaza de un spatiu urias de plimbare si de o baie proprie.
La imbaiere
O baie personala cu tot cu dus, formata dintr-o cascada ce curge peste niste stanci uriase.
Baia elefantilor
Ramanem cateva minute bune sa privim joaca acvatica a elefantilor.
Elefanti la imbaiere
Trecem prin interiorul unui trunchi de copac urias spre zona maimutelor.
Galerie naturala
De fapt la inceput suntem intampinati de un crocodil de Nil.
Crocodil de Nil
Apoi se deschide zona imensa de relaxare a maimutelor…
Peisaj de vis
… unde un cimpanzeu isi face siesta nederanjat de vizitatori.
Siesta
Si cum sa nu te relaxezi intr-un asa peisaj natural.
Peisaj din zona maimutelor
Parca iti venea sa incerci sa ajungi pe iarba verde si sa meditezi.
Ganditorul
Aleile parcului ne poarta spre o alta zona cu peisaje la fel de impresionante.
Peisaj luxuriant
Unde o pasare cu creasta impresionanta se plimba agale si…
Motata
… mai incolo o alta pasare ciudata ne atrage privirea.
Barza mascata
Apoi ajungem sa vedem de mai aproape impresionantii baobabi.
Uriasul
In apropiere o pereche de pelicani motati se incalzesc la soarele dupa-amiezii.
Pelicani motati
Ne amuzam cu o girafa care se chinuie sa bea apa… Nasol sa fi si foarte mare!
Girafa la adapat
O alta girafa face tot felul de fete foarte haioase.
Girafa cu limba scoasa
Ce doriti?
Urcand pe o culme a parcului avem ocazia sa mai admiram peisajul luxuriant creat de designerii acestui impresionant loc.
Peisaj din BioParc
In timp ce langa noi doi vulturi Marabu se intind alene.
Vulturi Marabu
Si un grup de suricate foarte haioase si curioase stau la fotografiat si privesc vizitatorii.
Ma odihnesc!
Fratii
Seful
Ceva mai incolo o hiena ne priveste drept in ochi.
Portret de hiena
Ne plimbam agale pe aleile parcului cu privirea la peisajul scaldat de lumina blanda a unei dupa-amiezi tomantice…
Peisaj in lumina dupa amiezii
… asemenea unei mari testoase.
Testoasa uriasa
O leoaica foarte frumoasa motaie si ea la soare.
Leoaica
Iar in tarcul pasarilor o pasare parca machiata si frumos colorata ne priveste curioasa.
Machiaj
In timp ce un strut bea apa insetat.
Strut african
Cam aceasta a fost vizita de aproape o zi la BioParc-ul din Valencia. O plimare minunata in care am descoperit salbaticia peisajului si animalele Africii. Sper ca v-a placut vizita si sper ca intr-o vizita viitoare sa vad noi animale si specii pentru ca parcul e in continua dezvoltare, urmand sa i se adauge inca 20.000 de mp cu zona Asiei si Americii.
Pentru mai multe detalii vizitati site-ul BioParcului: http://www.bioparcvalencia.es/en/.
Oct
26
Cum v-am promis revin cu partea a doua a vizitei in Valencia, unde am avut ocazia sa petrec o zi minunata la unul din punctele de atractie ale Orasului Stiintei si anume Oceanografic. Un acvariu urias si nu numai, dupa cum veti vedea pe parcursul acestui fotoreportaj care incearca sa redea, pe cat posibil, frumusetea locului.
Complexul Orasul Stiintei si al Artelor din Valencia
Luam autobuzul de la gara si dupa circa 20 de minute ajugem in fata complexului expozitional dominat de silueta podului in forma de lira, proiectat de arhitectul Santiago Calatrava, o emblema de design al acestuia; acest pod fiind doar unul dintre multele proiectate de el in toata lumea.
Intrare in Orasul Stiintei si al Artei
Inainte sa intram la Oceanografic ne hotaram sa aruncam o privire si la celelate cladiri ale complexului si sa ne bucuram de frumusetea lor.
Muzeul Stiintei - Printul Felipe
Trecem prin curtea interioara a complexului si in fata noastra apare silueta cladirii Muzeului Stiintei, un sanctuar dedicat iubitorilor stiintei.
Silueta podului din cadrul complexului Stiintei si Artelor
Fara sa vrei privirea iti este atrasa din nou de silueta gratioasa a podului….
Detalii ale cladirii Muzeului Stiintei
…si detaliile impresionate ale Muzelui Stiintei.
Cladirea principala a Ocenograficului
Ajungem si la Oceanografic si ne pregatim sa descoperim miraculoasa lume acvatica cu cele peste 45.000 de exemplare din 500 de specii diferite pe care le gazduieste acest centru de distractie, dar si de cercetare.
Peste tropical
Coboram in zona acvariilor si suntem intampinati de minunatii pesti tropicali, plini de culoare.
Paradis acvatic
Ramanem cu gura cascata in fata minunatiilor oceanului si a reproducerii perfecte a detaliilor de pe fundul oceanului.
Grup de pesti tropicali
Mii de vietati marine defileaza prin fata ochilor tai la doar cativa centimetri distanta, iar uriasele acvarii te fac sa te simti in mijlocul oceanului.
Paradisul oceanului albastru
Zona de relaxare
Intregul complex cuprinde zone de relaxare, unde poti sta si admira in liniste frumusetea lumii oceanului.
Banc de pesti
Peste tot bancuri de pesti roiesc in jurul nostru. Ne apropiem cu pasi repezi, datorita curiozitatii, de lumea adancului.
Lumea adancurilor
Lumina este reglata corespunzator adancimii apei din natura, iar pestii zburda liberi in imensitatea acvariilor.
Coridor de plexiglass
Trecem prin primul coridor de plexiglass unde pestii inoata pe deasupra ta in voie si ai senzatia ca te afli in mijlocul apelor oceanului planetar.
Dansul meduzelor
Descoperim un acvariu plin de meduze, care par ca danseaza in lumina diafana.
Meduze
Dupa aceasta prima explorare a lumii adancurilor iesim la suprafata sa luam o gustare ca sa ne refacem fortele pentru a vizita restul complexului.
Rata salbatica
Si daca tot am iesit la aer, vizitam zona “umeda”, un habitat care pe langa pesti cuprinde si cateva specii de pasari.
Egreta
Si aceasta zona, desi nu foarte mare, este impresionanta prin speciile de pasari si prin senzatia de a fi in mijlocul animalelor.
Lopatar roz
Impresionati de “zona umeda” continuam calatoria fantastica de la Oceanografic si mergem sa descoperim lumea rechinilor.
Rechin taur
In mijlocul rechinilor
Rechin fierastrau
Zborul rechinilor
Lumea rechinilor
Dupa lumea “infricosatoare” a rechinilor mergem sa descoperim inteligenta delfinilor la spectacolul oferit de aceste minunate mamifere.
Echilibru
Perfect coordonati de antrenorii lor, echipele de delfini de la Oceanografic ofera spectatorilor un spectacol magnific.
Dans pe apa
Salt mortal
Coordonare
Cantecul delfinilor
Salutul spectatorilor
Echipa delfinilor
Spectacolul delfinilor a fost unul impresionant pentru spectatorii de toate varstele, doar acest spectacol te face sa iti doresti sa mai revii la Oceanografic. Dupa terminarea spectacolului mergem sa vizitam si restul locurilor la care inca nu am ajuns.
Foca
Ajungem la simpaticele dar galagioasele foci, care erau la ora de masa si care cu greu s-au saturat.
Mai vreau!
Doar o foca patata aflata in alta parte se relaxa linistita in lumina blanda si calda a soarelui valencian.
Relaxare
In final, descoperim si ultimele zone cu pasari ale Oceanograficului, unde o eleganta lebada cu gat negru plutea pe lacul special amenajat pentru ea.
Lebada cu gat negru
Iesim de la Oceanografic, dar fiindca nu ne saturasem inca de impresionatul complex al Muzelui Stiintei si Artei, iar soarele lumina splendind mai dam o raita prin curtea sa.
Muzeul Stiintei
Hemisferic
Podul suspendat
L'Umbracle
L'Umbracle (detaliu)
Asa s-a incheiat o minunata zi la Valencia si parasim cu parere de rau Orasul Stiintei si al Artelor deoarece nu am reusit sa vizitam si restul obiectivelor. Dar asta ramane pe alta data fiindca sa vezi cu adevarat toate obiectivele iti trebuie o zi intreaga pentru fiecare. Sper ca v-a placut plimbarea la Oceanografic si va astept in zilele urmatoare cu detalii despre vizita la BioParc.
Oct
25
Sambata a aparut in “Adevarul de Seara” – Bucuresti un articol despre mine in legatura cu fotografiile de stock.
http://www.cipriandumitrescu.com/wp-content/uploads/2010/10/Ciprian-Dumitrescu-Adevarul.jpg
