May
03
De 1 mai, impreuna cu cei din Lanul de Secara ne-am hotarat sa facem o excursie de documentare la Veliko Tarnovo – Bulgaria, pentru o urmatoare iesire fotografica, mai lunga de data aceasta peste cateva saptamani. Am vrut sa descoperim locurile si potentialul lor fotografic.
Prin urmare fiind vorba de o zi am vrut sa profitam la maxim de timpul disponibil si ne-am intalnit la ora 5 dimineata in Piata Revolutiei pentru intalnirea cu autocarul care ne va duce la destinatie.
Adunare in Piata Revolutiei
Dupa adunarea participantilor, care a durat ceva mai mult decat era normal, dar e totusi de inteles pentru ora matinala, plecam spre Veliko Tarnovo curiosi de ce vom descoperi acolo. Pe drum o parte dintre noi am mai motait leganati de suspensiile masinii, iar altii si-au incercat norocul cu cateva cadre din fuga autocarului.
In autocar
Dupa aproximativ 2 ore ajungem in apropiere de Veliko Tarnovo unde facem o oprire la o mica manastire pentru a ne dezmorti si a “ne face mana” pentru ce vom descoperi pe parcursul zilei la destinatie.
Debarcare la manastire
Dupa o pauza scurta pauza de tigara si o recunoastere a locului se trece la treaba si se documenteaza locul centimetru cu centrimetru, cum e de asteptat cand esti cu un grup de peste 30 de fotografi pasionati si cu spatiu disponibil pe carduri. Unii experimenteaza si cateva portrete ad-hoc in frumoasa curte a manastirii.
Fotografie de portret
Una peste alta, un loc frumos cu potential, care pe viitor va arata si mai bine, in momentul actual fiind in renovare.
Manastire veche langa Veliko Tarnovo
Se face regruparea participantilor dupa vreo 40 de minute si plecam spre destinatia finala. Ajungem in Veliko Tarnovo si debarcam in parcarea din fata vechii cetati a orasului. Stabilim o ora de reintalnire, pentru a merge si in satul de piatra Abanassi, situat la 3 km langa Veliko Tarnovo, un vechi si important centru comercial in vechime. Dar deocamdata vrem sa vedem ce ne ofera Veliko Tarnovo.
Vedere Veliko Tarnovo
O luam la pas prin oras si descoperim cu placere arhitectura veche a acestuia si amplasarea sa pe dealurile ce marginesc raul Yantra ce strabate orasul si care a fost un fel de sant natural de aparare in trecut. Tot orasul si cetatea veche sunt amplasate pe cateva dealuri inalte ceea ce ofera o panorama foarte frumoasa. Desi am ajuns un pic cam tarziu pentru a benefia de lumina blanda a diminetii incercam cateva cadre si ne avantam si pe stradutele stramte ale orasului, marginite de case vechi.
Stadute in Veliko Tarnovo
Timpul trece repede, si dupa o pizza bulgareasca ne intoarcem spre vechea cetate sa descoperim secretele sale. Situata pe Dealul Tsarevets, aceasta este de fapt partea interioara in vechilor fortificatii unde se aflau casele boieresti, mai existant de asemenea inca un rand de ziduri ce protejau cartierele mestesugaresti ale orasului. Vechile fortificatii sunt intretinute foarte bine, iar in mijlocul lor, pe cel mai inalt deal, se afla o veche biserica cu un turn panoramic.
Biserica de piatra in cetatea Veliko Tarnovo
Vedere cu biserica de piatra
Ajungem langa vechea biserica de piatra si descoperim panorama orasului, iar apoi mergem sa descoperim vechile fortificatii din jurul ei. Apoi, obositi putin de soarele de vara de odihnim putin la umbra si aruncam o privire pe fotografiile facute pana acum.
Odihna
Dupa scurta pauza si apropindu-se ora de adura pentru vizita de la Arbanassi coboram incet spre iesirea din cetate.
In autocar spre Arbanassi
Cu oarecare intarziere reusim sa ne adunam si plecam spre Arbanassi.
Debarcare la Arbanassi
Ajungem la Arbanassi unde suntem intampinati de sunetul acordeonului unui lautar local si ne pregatim sa luam cu asalt micul sat de piatra.
Prin Arbanassi
Descoperim la pas vechea asezare, care acum este impanzita de pensiuni si restaurante, toate respectand vechea arhitectura si cu curti verzi pline de umbra bogata. Am vrea sa vedem asa ceva si prin vechile asezari sasesti din Transilvania. Dupa jumatate de ora, toropiti oarecum de caldura ne retragem la o bere rece la o terasa locala.
Peisaj in Arbanassi
Dupa o bere si o inghetata se face adunarea si mergem din nou in Veliko Tarnovo pentru a prinde lumina moale a serii si a descoperi noi locuri sau unghiuri care ne-au scapat in tura de dimineata.
Case in Veliko Tarnovo
Am avut dreptate si in lumina serii casele asezate pe dealurile din Veliko Tarnovo se dezvaluie in toata splendoarea. Ajungem si la un monument gigantic, foarte interesant, format din calareti pe cai in jurul unei sabii uriase.
Monument impresionant in Veliko Tarnovo
Din pacate nu am aflat ce reprezinta. Banuiesc ca este un fel de memorial deoarece era asezat in fata unei cladiri ce aducea a pantheon.
Pantheon
Dupa ce am vazut si partea aceasta cautam o terasa pentru a ne incarca bateriile pentru drumul spre casa. Dar inainte de asta asteptam lasarea serii pentru a face ultimile cadre cu cetatea luminata de spectacolul de lumini care se anunta spectaculos.
La poarta cetatii
Din pacate nu am avut parte de show-ul de lumini promis, se pare ca nu are loc chiar in fiecare seara, dar ne-am multumit cu lumina albastra si cele cateva lumini arhitecturale aprinse de-alungul zidurilor si la biserica din varful dealului cetatii.
Cetatea Veliko Tarnovo in lumina albastra
Cam asta a fost iesirea de la Veliko Tarnovo, de 1 mai. Un loc plin de istorie unde din nou bulgarii dovedesc ca stiu sa atraga turistii.
Jan
05
Bine v-am gasit in noul an! Va urez pe aceasta cale tuturor la multi ani si fie ca noul an sa fie cat mai prosper, sa fiti voiosi si sa va distrati cat mai bine.
Sfarsitul de an 2009 si inceputul lui 2010 m-a prins la Samokov, un orasel langa statiunea de ski de la Borovets – Bulgaria. Un locusor nu prea bantuit de romanii nostri. De altfel de 3 ani tot pe acolo mi-am petrecut sfarsitul de an. Cazarea la acelasi Hotel Sonata care te primeste mereu cu caldura si te face sa te simti binevenit. De altfel, dupa 3 ani acolo, m-am simt aproape ca acasa.
Am plecat pe 28 decembrie spre Samokov cu gandul la un revelion alb, ca cele doua anterioare, dar vremea capricioasa ne-a dat planurile peste cap 
si am ajuns la Samokov intampinati de un soare primavaratic. Nu ne-am descurajat si am urcat la Borovets cu tot grupul sa inchiriem skiuri pentru cei ce nu aveau in dotare. Acolo ne vine un pic inima la loc fiindca pe partie era un strat subtire de zapada. Luam skiurile si plecam spre hotel cu gandul la tura de ski de a doua zi.
A doua zi dimineata soarele ne zambeste larg pe fereastra iar cerul este pictat de nori spectaculosi. Ne urcam totusi in masini si plecam spre Borovets. Dupa o tura de informare aflam ca functioneaza doar teleskiurile de la Hotel Rila pentru incepatori – bucuria fetelor care oricum doar acolo indrazneau sa puna skiurile in picioare. Ne vine si noua inima la loc cand aflam ca functioneaza si telescaunul de la Yastrebetz, partie inaugurata anul trecut si cu o lungime de vreo 2 km. Ne multumim si cu asta si ne rugam sa mai ninga. Oricum am ramas impresionati de efortul depus pentru a mentine partiile in functiune la aprope 7 grade cu plus. Desi pe fetele tuturor se citea disperarea si nervozitatea datorita lipsei zapezii mult dorite, intotdeauna am fost intampinati cu zambete calde si amabilitate.
Dupa o zi de ski in conditii super ok, desi afara era vreme de primavara si zapada se topea vazand cu ochii ne intoarcem la hotel si apoi dam o raita in oras sa vedem daca functioneaza patinoarul de care stiam de anul trecut. Il regasim cu placere, dar hotaram sa o lasam pe alta seara fiindca ne cam tremurau picioarele dupa prima zi de ski. O hotarare ce s-a dovedit inteleapta in zilele ce au urmat datorita vremii capricioase. Oricum asteptam cu nerabdare urmatoarea zi pe partie.
Cu toata caldura avem noroc si a doua zi de o zapada impecabila datorita tunurilor de zapada ce au functionat toata noaptea. Se vede clar ca oamenii isi dau toata silinta sa ofere conditii de ski excelente indiferent de ce vrea mama natura. Bineinteles pana la un anumit punct unde chiar nu mai ai ce face. Asa cum vom vedea cu parere de rau in zilele urmatoare 
ca nu prea te pui cu capriciile vremii. Una peste alta, ne bucuram de ce avem si incercam sa facem cat mai multe ture posibil (adica atat cat ne tin picioarele). De aglomeratie nu s-a pus problema, fiindca telescaunul cu patru locuri si cu viteza mare de deplasare a absorbit cu succes pe toti impatimitii de ski.
Dupa ziua de ski ne pregatim pentru petrecerea de revelion. Pentru petrecere gazdele noastre au pregatit o masa bogata si s-au straduit foarte mult sa ne faca sa ne simtim cat mai bine. Iata cum am ajuns sa trecem si in anul 2010 intr-un loc minunat care ne incanta mereu prin tot ceea ce ofera. Ce ma uimeste in Bulgaria e cum de au reusit dupa ce au fost aproape la pamant, iar in orase ti se pare ca totul este parasit, sa ridice niste zone turistice extraordinare, atat la munte cat si la mare. Si nu numai ca le-au ridicat, dar reusesc sa faca totul modern dar si in armonie cu natura, nu construit aiurea si fara organizare ca in statiunile romanesti. Oricum, bravo lor!
Prima zi a anului din pacate ne intampina cu un aer primavaratic si cu 13 grade in termometre. Asa ca dupa o tura de recunoastere pe langa partiile din Borovets, ne intoarcem la Samokov si hotaram sa dam o raita de cumparaturi prin oras, deoarece caldura a topit toata munca de zilele trecute si partiile erau doar pete de zapada si noroi. Avand in vedere temperatura din termometre ne apucam sa facem planul de bataie pentru urmatoarea zi. Ne hotaram sa facem o vizita la manastirea Rila, situata la 80 de km fata de Samokov. Luam cina si ne bagam in pat cu gandul la excursia spre Rila de a doua zi.
A sosit dimineata si dupa micul dejun copios ne imbarcam in masina si pornim spre manastirea Rila. In drumul nostru, dupa o scurta aventura pe dealurile din apropierea Rilei, asta datorita GPS-ului care ne-a abatut de la drumul principal, ajungem in oraselul Rila, unde ne gandeam ca este manastirea. Nu o gasim, dar descoperim cu placere un cartier vechi de casute foarte dragute renovat complet. Dupa o scurta plimbare plecam mai departe. Am aflat ca manastirea este la circa 20 km fata de orasul in mijlocul unui parc national ce are o intindere de aproximativ 86.000 de ha. Manastirea se afla practic intr-un defileu la baza varfului Mussala (2,925 m), varf care este cel mai inalt din Europa de sud-est. Ajungem la portile ei si ramanem impresionati de arhitectura masiva, practic manastirea este un fel de cetate cu ziduri groase unde se aflau chiliile calugarilor ce inconjurau biserica manastirii.
Aflam ca manastirea Rila este inclusa in patrimoniul mondial UNESCO. Se pare ca si aici bulgarii ne dau o lectie de cum sa profiti cu inteligenta de includerea in patrimoniul UNESCO. Au profitat de acest lucru si au renovat impecabil manastirea si acum este un punct important de atratie turistica, fiind practic inima parcului national ce o inconjoara. Dupa ce ne bucuram ochii cu arhitectura manastirii si minunatele picturi restaurate cu maiestrie de pe zidurile sale plecam inapoi spre Samokov.
Facem cale intoarsa dar nu inainte de a poposi la una din numeraosele pastravarii din zona pe langa care trecusem la venire. Ne oprim la o pastravarie pitoreasca de pe malul unui vijlelios rau de munte, integrata bineinteles armonios in peisajul montan al zonei, fara sa deranjeze privirea. 
Se pare ca in Bulgaria s-a descoperit “secretul” de a construi armonios in natura, de a oferi tot confortul modern, dar de a pastra si peisajul si de a te face sa te simti in mijlocul naturii. Ajungem la locul de popas si savuram un pastrav delicios asa cum ne asteptam sa fie si apoi, cu stomacul plin, plecam spre Samokov pentru a petrece ultima seara a concediului de revelion.
Ajungem in oras si pentru a dormi linistiti ne relaxam o ora la patinoar. Asa se incheie a treia vacanta de revelion in Bulgaria, unde sunt sigur ca voi reveni mereu cu placere. Nu stiu daca si pentru revelionul 2011, dar cu siguranta cu alta ocazie, poate o vacanta de vara in parcul national Rila. Sper ca v-a placut mica istorioara si va recomand sa mergeti cand aveti ocazia in Borovets-Samokov in orice anotimp. La Multi Ani tuturor si un an nou plin de bucurii si impliniri!
