Feb
08
Dupa aproape doua saptamani de cand iarna si-a intrat in drepturi si ne-a biciuit mai mult cu zapada, datorita viscolului, astazi soarele si-a facut timid aparitia deasupra orasului. E drept ca are niste dinti cam ascutiti, dar parca a inmuiat codul portocaliu de ger.
Nametii domina inca stradutele din cartier, dar sa speram ca in cateva zile vor disparea incet, incet si nu ne va prinde primavara cu ei la geam. Totusi sa vedem si partea frumoasa. Parca acoperit cu o mantie de zapada orasul s-a mai inveselit un pic si arata foarte frumos.
Chiar si maidanezii cartierului se bucura de soare si motaie pe zapada la soare.
Acum cred ca doar proprietarii strandului din cartier numara zilele pana la zilele fierbinti ale verii.
Iar proprietarii de masini care au avut nenorocul sa ii prinda iarna cu masina parcata la strada asteapta cu nerabdare echipele primariei sa mute muntii de nameti ce le-au blocat masinile.
Ceilalti locuitori ai orasului incep sa prinda curaj si sa isi reia activitatea obisnuita si isi promoveaza afacerea cum pot mai bine…
… in timp ce traficul se desfasoara aproape normal, avand in vedere ca asfaltul a ajuns sa vada lumina soarelui.
Dar parasim un pic spectacolul orasului si ne uitam la spectacolul naturii, care a imbracat zilele trecute copacii cu o mantie de clestar care acum straluceste minunat in razele soarelui.
Si fiindca am admirat specatcolul naturii pasii ne poarta spre parcul din apropiere, unde zapada este inca neatinsa de piciorul oamenilor.
Aici totul parca este din povesti, doar jocurile pentru copii sunt putin triste fiindca stau singure si parasite in zapada…
Chiar si Mickey Mouse parca are un zambet fals…. dar cred ca doar e inghetat inca de la frig.
In schimb lacul ne ofera un spectacol magnific. Toata apa este inghetata bocna si este acoperita de zapada inghetata, care este sculptata asemeni dunelor de nisip din desert de vantul aprig din timpul viscolului.
Bnacutele parcului sunt inca acoperite de zapada….
… doar cativa curajosi si-au facut curaj sa iasa afara pentru a se bucura de spectacolul …
…. si bucuriile iernii.
Chioscurile din parc, care pe timp frumos sunt asaltate de lume acum stau cu obloanele trase…
… iar in departare CET-ul lucreaza la capacitate maxima pentru a aduce caldura in apartamentele din oras.
Un maidanez ma priveste curios in timp ce confratii sai dorm adanc la soare, infasurati in zapada ca intr-o plapuma.
Pasarile parcului incearca si ele sa se odihneasca unde pot….
… pentru ca le-a mai ramas doar un ochi de apa ce a rezistat gerului.
Un stol de pescarusi isi ia zborul deranjati de prezenta mea….
… iar cateva rate tantose pleaca la plimbare pe gheata lacului.
Isi mai fac aparitia si cateva mamici curajoase care si-au scos pustii la zapada.
Iar in timp ce ma indrept spre iesirea din parc….
… un catel galben patat ma conduce agale.
La iesirea din parc, cativa confrati ai patatului motaie la soare si adulmeca mirosul imbietor al covrigilor ce venea de la covrigaria din apropiere.
Pe strada, deja atmosfera incepe sa fie mai animata si omenii infrunta soarele cu dinti de afara, fiecare cum poate.
Pe stradute un cetatean curajos a inceput sa se lupte cu nametii…
Cam asa se prezinta Bucurestiul dupa zile intregi de viscol si ger. Astazi a fost o zi minunata, chiar daca putin geroasa, dar speram ca si la sfarsit de saptamana soarele ne va zambi si vom puteam iesi afara sa ne bucuram de zapada, daca nu avem ocazia sa ajungem la munte.
Dec
14
Vremea urata de afara din acest sfarsit de saptamana nu ma indeamna la nimic. Si pentru a nu pierde vremea m-am gandit sa va mai arat cateva din locurile minunate ale Romaniei. De revelionul din 2006-2007, chemati de niste prieteni, ne-am hotarat sa petrecem sfarsitul de an in Maramures. Desi speram sa avem zapada din belsug, ca in anul precedent, nu am avut norocul asta. Dar, dupa cum veti vedea, Maramuresul s-a dovedit interesant indiferent de vreme.
Astfel desi era o vreme mohorata si ploua mocaneste am plecat spre Viseu de Sus, punctul de pornire al excursiei noastre feroviare.
Gara mocanitei din Viseu
Ajungem mai devreme, asa ca avem timp sa aruncam o privire prin jur. Gara e de fapt si un depozit de material lemnos ce este adus din munte tot pe calea ferata. Astfel mocanita indeplineste un dublu scop, turistic si de transport materiale.
Depozitul de lemne din Viseu de Sus
Ploaia facea sa se imprastie peste tot un miros imbatator de rasina ce iti incanta simtul olfactiv.
Mocanita soseste pe peron
Asteptarea ne-a facut sa ne patrunda un pic frigul in oase si astfel cand mocanita s-a apropiat de peron toti ardeam de nerabdare sa ne suim in vagoane si sa pornim la drum.
In vagoane
Urcam in vagoane si ne bucuram sa descoperim in fiecare vagon mici sobe pe lemn si carbune care ne incalzim pe parcurul drumului. Totul pare desprins din timpuri imemoriale si are un farmec deosebit.
Mecanicul sef
Se fac ultimele verificari si vechea locomotiva care functioneaza ca in prima zi isi incorda muschii pentru a pleca la drum si a se duce pe Valea Vaserului pana aproape de granita cu Ucraina.
Mocanita
Rotile se pun in miscare si plecam la drum pe un traseu de aproape 4 ore dus-intors.
In viteza!
Traseul mocanitei serpuieste usor de-a lungul Vaii Vaserului prin inima padurii pana la locul unde se coboara din munte materialul lemnos.
O mica oprire
Drumul se face molcom, fara graba… doar suntem in vacanta. Asa ca aceasta excursie este o adevarata placere , cu timp berechet pentru fotografii pe tot parcursul drumului.
Sete mare
Batrana locomotiva are nevoie de alimentare cu apa si lemn de cateva ori pe parcursul celo cateva ore, dar se fac opriri si la cerere daca te imprietenesti cu mecanicul.
Alimentare cu lemne
Astfel ai timp sa descoperi locuri minunate parca uitate de lume si neatinse de trecerea timpului.
Ancestral
Descoperi mici catune si casute izolate in inima muntelui ce au un farmec aparte… indiferent de conditiile meteo.
Halta pe Valea Vaserului
Totul aici pare ca este intr-o bula temporala care pastreaza locurile perfect conservate chiar daca de secole omul exploateaza aurul verde al padurilor.
Relaxare
Opririle dese ale mocanitei nu sunt doar prilejuri fotografice dar si prilej de discutii si legari de prietenii intre participati. Atmosfera locurilor si mersul molcom fac calatoria de vis.
Zambete
Iti dau ocazia sa schimbi impresii la caldura sobelor din vagoane la un pahar de vin sau de palinca de prin partea locului si astfel toata lumea devine vesela si prietenoasa.
Din nou la drum
Alimentata cu cele necesare, mocanita porneste usor din nou la drum.
Intrare in tunel
Trecem si printr-un tunel care taie muntele pentru a face loc caii ferate.
Spre final
Si fara sa simtim orele care au trecut ne apropiem de punctul teminus al liniei mocanitei.
Pregatiri de intoarcere
Avem o pauza de jumatate de ora pentru a descoperi locurile. Din pacate cum vremea nu este de partea noastra ne multumim sa ne plimbam doar in apropiere si sa mai facem cateva fotografii.
In padure
Daca mergeti vara in zona aveti nororcul de o pauza de cateva ore pentru a face drumetii in padure deoarece atunci mocanita transporta inapoi si material lemnos si se asteapta incarcarea lemnelor.
Forta
Din pacate noi nu am avut acest noroc asa ca asteptam cuminiti si privim demonstratia de forta a mocanitei care se pregateste de intoarcere.
Detaliu mocanita
In aerul rece aburii mocanitei o transforma parca intr-un balaur legendar ce a coborat pe pamant.
Inapoi
Pregatirile de intoarcere s-au terminat si pornim spre Viseu de Sus depanand impresii despre calatorie…
Catun pe Valea Vaserului
… si incercam sa descoperim ceva nou, ce poate am ratat cand am venit.
In concluzie, calatoria cu mocanita pe Valea Vaserului a fost una foarte interesanta si frumoasa ce nu trebuie ratata daca ajungeti in Maramures. As vrea candva sa repet aceasta experienta vara, cand trenul are vagoane deschise sau poti calatori pe bustenii de lemn sau si iarna, dar cand este zapada. Sper ca acest lucru sa se intample cat mai curand!
Aveti aici si un link cu site-ul oficial al caii ferate: http://www.cffviseu.ro/ro/index.html
Nov
04
Desi foarte racoroasa aceasta toamna se anunta destul de lunga si insorita. O vreme perfecta pentru fotografii. Prin urmare, la sfarsitul saptamanii trecute am dat o fuga spre casa, la Petrosani, in speranta realizarii unor fotografii de toamna. Astfel vineri m-am urcat in masina si am pornit spre Valea cea draga. In drum nemaiavand rabdare pana la destinatie am surprins cateva imagini in zona Horezului.
Pastorala de toamna
Aici cateva turme de mioare pasc linistite la marginea padurii aurite.
Gardienii
Iar doi copaci uriasi strajuiesc marginea soselei.
Pe defileul Jiului
Dupa circa o ora si ceva ajung in Defileul Jiului unde peisajul este magnific…
Tuneluri in Defileul Jiului
… si soarele tomnatic scoate in evidenta paleta de culori a padurii…
Tablou de toamna
… amestecand asemeni unui mare pictor toate nuantele de culori posibile.
Casa din vis
Ajung in Vale si ma indrept spre Cheile Jietului unde stiam ca padurea este fantastica in acest moment al anului.
Lumanari
In departare siluetele albe ale mestecenilor lasa dare albe in frunzisul auriu.
Luminisul secret
Soarele se joaca printre frunzele fagilor facand peisajul sa para de poveste…
Frunzis tomnatic
… si iti incanta privirea oriunde te-ai uita.
Toamna pe malurile Jietului
Chiar si raul Jiet parca se strecoara lenes printre pietre in lumina calda a soarelui de toamna.
Valea Jiului in ceas de seara
Urc si pana la Rusu pentru a vedea panorama Vaii Jiului desenata de umbrele de seara.
Padurea
Si revin apoi pe Cheile Jietului pentru a prinde ultimele raze de soare….
Lumini si umbre
… care continua sa ne bucure….
Pe coasta
… dezvaluind peisaje cu niste culori fantastice….
Padure toamna
Padure de fag
… si texturi de nebanuit.
Textura de toamna
Asta a fost scurta vizita in Valea Jiului intr-o zi de toamna superba. Sper sa aveti ocazia sa ajungeti si voi pe acolo si sa va bucurati de peisajele fantastice.
