Un nene cu o vioara incearca si el sa faca un banut de Ziua Nationala.

Inca e liniste si nimic nu prevestea inghesuiala de mai tarziu. Chiar ziceam ca nu o sa prea vina lume.

Fanfara militara se desmorteste si se pregateste sa isi ocupe locurile.

La fel si detasamentul de garda.

Incet, incet se aduna lumea si fiecare incearca sa isi gaseasca un loc cat mai bun.

Fericiti cei mai mici care au gasit un loc perfect pe umerii tatilor.

Steguletele tricolore flutura in vant si coloreaza atmosfera.

Cativa micuti astepta rabdatori inceperea evenimentelor.

Si intr-un final incepe….

Defilarea steagurilor de lupta.

Vin trupele mecanizate…

Vedeta Politiei Romane…

Fetele de la Antitero….

Si Politia calare…

Corpul de garda incheie ceremoniile…

Cam asta a fost parada militara de la Bucuresti, un evenimnet frumos care a incantat lumea dar mai ales copilasii prezenti.

Sulina este un loc special pentru ca exista o multitudine de posibilitati de a va relaxa cu adevarat. Aici parca timpul s-a oprit in loc acum cateva sute de ani, chiar daca pe alocuri mai vedem urmele industrializarii salbatice, locurile si-au pastrat farmecul. Plaja este inca salbatica…

… iar vacutele vin sa se racoreasca. Exista totusi doua terase unde poti sa te racoresti si tu la umbra si la o halba de bere rece…

In rest doar natura te inconjoara…

… in timp ce in orasel poti regasii farmecul vechiului port dunarean si al primului oras european romanesc.

Pe faleza diminetile si serile sunt fenomenale, peisajul fiind scaldat intr-o lumina de vis….

… si te indeamna sa pleci sa descoperi locurile ascunse ale Deltei Dunarii.

Printre canale ajungem intr-un vechi sat pierdut printre bratele Dunarii, Cardon.

Nimic nu tulbura linistea acestui loc. Parca esti izolat total de lume, incojurat doar de o caldura inabusitoare. Parasim Cardon-ul si ne intreptam spre locul unde Dunarea imbratiseaza marea.

Si ne bucuram de briza marii si de coloniile de pelicani.

O mica furtuna se arata amenintatoare la orizont, dar din fericire ne ocoleste, iar un pescarus vesel ne urmareste barca.

Intr-o alta zi am facut o plimbare cu salupa spre Lacul Rosu si Caraorman, avand astfel ocazia sa descoperim noi locuri de vis.

Revenim in Sulina si admiram vechile case ale orasului din mersul lin al salupei.

Spre seara mai facem o iesire spre mare si ajungem la punctul cel mai estic al Romaniei, farul nou din Sulina.

Iar pe drumul de intoarcere natura ne ofera spectacolul mirific al apusului.

Cu noaptea in cap, a doua zi, plecam tot spre Lacul Rosu pentru a prinde rasaritul acolo si a vedea pescarii in actiune (dar asta va fi o alta poveste).

Chiar daca trezitul a fost cam dificil, mica escapada a meritat din plin. Doi pelicani ne-au bucurat privirile in lumina de aur a rasaritului.

Ultima escapada a vacantei la Sulina a fost legedara padure Letea. Un loc unic si plin de contraste.

Astfel se incheie vacanta de la Sulina, un loc unde cu siguranta voi reveni. Daca veti merge si voi pe acolo va sfatuiesc sa stati neaparat la un localnic pentru a gusta pe deplin farmecul locurilor si bucataria traditionala.

A fost descoperita in 1975, cu ocazia unei dinamitari executate la cariera de marmura din zona. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Muntilor Apuseni, ea aflandu-se in judetul Bihor, in imediata apropiere a localitatii Chiscau, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.

Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite si stalagmite existente, ca si prin cantitatea impresionanta de urme si fosile ale ursului de caverna – Ursus spelaeus – care a disparut acum 15.000 de ani. Pe langa acestea au mai fost descoperite si fosile de capra neagra, ibex, leu si hiena de pestera. La intrarea in pestera se afla un pavilion, compus dintr-o sala de asteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic si un stand cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei.

Cu o lungime de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe doua nivele: prima galerie, cea superioara, in lungime de 488 de metri poate fi vizitata de turisti, iar cea de-a doua, lunga de 521 m este rezervata cercetarilor stiintifice.

Galeria superioara, disponibila vizitarii, este compusa din 3 galerii si diferite sali:

• Galeria “Ursilor” (sau Galeria Oaselor),
• Galeria “Emil Racovita”,
• Galeria “Lumanarilor”
• Sala Lumanarilor,
• Sala Spaghetelor,
• Sala Oaselor.

Printre formatiunile de stalactite si stalagmite se remarca Palatele fermecate, Lacul cu nuferi, Mastodontul si Casuta Piticilor, Draperiile din Galeria Ursilor, Portalul, Pagodele si ultima sala, Sfatul Batranilor, iluminata cu lumanari. Temperatura in pestera este constanta de-a lungul anului (10 °C), iar umiditatea se mentine la 97%.

Se poate ajunge la pestera cu trenul, pe linia ferata Oradea – Vascau, pana la statia Beius sau Sudrigiu, iar de acolo cu mijloacele de transport în comun; cu masina accesul este posibil pe DN 76 Oradea – Deva + DJ 763 Chiscau (14 km).

Datorita iluminarii deosebite pestera este foarte interesanta pentru fotografie, atat doar ca trebuie sa va miscati destul de repede pentru ca ghidul nu prea sta dupa tine. Bineinteles ca trebuie sa aveti un trepied neaparat cu voi pentru a surprinde atmosfera de basm a pesterii. Cei cativa lei in plus fata de biletul de intrare merita daca vreti sa aveti fotografii bune, pentru ca sincer pliantele si DVD-urile care se vand la fata locului nu sunt cine stie ce.

Daca ajungeti in zona nu ratati Pestera Ursilor, o sa va incante mereu chiar daca ati mai vizitat-o in trecut.

Sursa text: www.wikipedia.org

Fiindca gerul inca ne cam tine in case sper sa va dezmortiti un pic cu fetele de la Fashion TV.

O duminica frumoasa tuturor!

]]> http://www.cipriandumitrescu.com/2011/02/sedinta-foto-fashion-tv/feed/ 12 http://www.cipriandumitrescu.com/2010/12/destinatii-din-romania-cu-mocanita-pe-valea-vaserului/ http://www.cipriandumitrescu.com/2010/12/destinatii-din-romania-cu-mocanita-pe-valea-vaserului/#comments Tue, 14 Dec 2010 09:48:41 +0000 cipryanu http://www.cipriandumitrescu.com/?p=1660  

Vremea urata de afara din acest sfarsit de saptamana nu ma indeamna la nimic. Si pentru a nu pierde vremea m-am gandit sa va mai arat cateva din locurile minunate ale Romaniei. De revelionul din 2006-2007, chemati de niste prieteni, ne-am hotarat sa petrecem sfarsitul de an in Maramures. Desi speram sa avem zapada din belsug, ca in anul precedent, nu am avut norocul asta. Dar, dupa cum veti vedea, Maramuresul s-a dovedit interesant indiferent de vreme.

Astfel desi era o vreme mohorata si ploua mocaneste am plecat spre Viseu de Sus, punctul de pornire al excursiei noastre feroviare.

Gara mocanitei din Viseu

Ajungem mai devreme, asa ca avem timp sa aruncam o privire prin jur. Gara e de fapt si un depozit de material lemnos ce este adus din munte tot pe calea ferata. Astfel mocanita indeplineste un dublu scop, turistic si de transport materiale.

Depozitul de lemne din Viseu de Sus

Ploaia facea sa se imprastie peste tot un miros imbatator de rasina ce iti incanta simtul olfactiv.

Mocanita soseste pe peron

Asteptarea ne-a facut sa ne patrunda un pic frigul in oase si astfel cand mocanita s-a apropiat de peron toti ardeam de nerabdare sa ne suim in vagoane si sa pornim la drum.

In vagoane

Urcam in vagoane si ne bucuram sa descoperim in fiecare vagon mici sobe pe lemn si carbune care ne incalzim pe parcurul drumului. Totul pare desprins din timpuri imemoriale si are un farmec deosebit.

Mecanicul sef

Se fac ultimele verificari si vechea locomotiva care functioneaza ca in prima zi isi incorda muschii pentru a pleca la drum si a se duce pe Valea Vaserului pana aproape de granita cu Ucraina.

Mocanita

Rotile se pun in miscare si plecam la drum pe un traseu de aproape 4 ore dus-intors.

In viteza!

Traseul mocanitei serpuieste usor de-a lungul Vaii Vaserului prin inima padurii pana la locul unde se coboara din munte materialul lemnos.

O mica oprire

Drumul se face molcom, fara graba… doar suntem in vacanta. Asa ca aceasta excursie este o adevarata placere , cu timp berechet pentru fotografii pe tot parcursul drumului.

Sete mare

Batrana locomotiva are nevoie de alimentare cu apa si lemn de cateva ori pe parcursul celo cateva ore, dar se fac opriri si la cerere daca te imprietenesti cu mecanicul.

Alimentare cu lemne

Astfel ai timp sa descoperi locuri minunate parca uitate de lume si neatinse de trecerea timpului.

Ancestral

Descoperi mici catune si casute izolate in inima muntelui ce au un farmec aparte… indiferent de conditiile meteo.

Halta pe Valea Vaserului

Totul aici pare ca este intr-o bula temporala care pastreaza locurile perfect conservate chiar daca de secole omul exploateaza aurul verde al padurilor.

Relaxare

Opririle dese ale mocanitei nu sunt doar prilejuri fotografice dar si prilej de discutii si legari de prietenii intre participati. Atmosfera locurilor si mersul molcom fac calatoria de vis.

Zambete

Iti dau ocazia sa schimbi impresii la caldura sobelor din vagoane la un pahar de vin sau de palinca de prin partea locului si astfel toata lumea devine vesela si prietenoasa.

Din nou la drum

Alimentata cu cele necesare, mocanita porneste usor din nou la drum.

Intrare in tunel

Trecem si printr-un tunel care taie muntele pentru a face loc caii ferate.

Spre final

Si fara sa simtim orele care au trecut ne apropiem de punctul teminus al liniei mocanitei.

Pregatiri de intoarcere

Avem o pauza de jumatate de ora pentru a descoperi locurile. Din pacate cum vremea nu este de partea noastra ne multumim sa ne plimbam doar in apropiere si sa mai facem cateva fotografii.

In padure

Daca mergeti vara in zona aveti nororcul de o pauza de cateva ore pentru a face drumetii in padure deoarece atunci mocanita transporta inapoi si material lemnos si se asteapta incarcarea lemnelor.

Forta

Din pacate noi nu am avut acest noroc asa ca asteptam cuminiti si privim demonstratia de forta a mocanitei care se pregateste de intoarcere.

Detaliu mocanita

In aerul rece aburii mocanitei o transforma parca intr-un balaur legendar ce a coborat pe pamant.

Inapoi

Pregatirile de intoarcere s-au terminat si pornim spre Viseu de Sus depanand impresii despre calatorie…

Catun pe Valea Vaserului

… si incercam sa descoperim ceva nou, ce poate am ratat cand am venit.

In concluzie, calatoria cu mocanita pe Valea Vaserului a fost una foarte interesanta si frumoasa ce nu trebuie ratata daca ajungeti in Maramures. As vrea candva sa repet aceasta experienta vara, cand trenul are vagoane deschise sau poti calatori pe bustenii de lemn sau si iarna, dar cand este zapada. Sper ca acest lucru sa se intample cat mai curand!

Aveti aici si un link cu site-ul oficial al caii ferate: http://www.cffviseu.ro/ro/index.html

Sigur cand veti citi acest titlu va veti intreba unde mai este si asta, ce e cu ea? Ei bine, Pestera Bolii se afla in apropierea orasului Petrosani, pe drumul ce leaga localitatea de Hateg, la aproximativ 6 km. Aici se intalnesc Muntii Retezat cu cei ai Sebesului si sub o caciula imensa de stanca se afla pestera Bolii.

Intrare in Pestera Bolii

Numele pesterii Bolii? Ce este ciudat pentru cei de acum este numele pesterii. Toti cred inital ca vreo molima a bantuit zona si de aceea se cheama asa. Dar, surpriza! Numele pesterii vine de la familia Bolia, un voievod care a stapanit aceste locuri  inca din secolul XV. Iata deci de unde apare aceasta denumire mai ciudata pentru noi.

Localizarea pesterii Bolii: Dupa cum am spus, pestera se afla foarte aproape de Petrosani si este usor accesibila. In apropierea pesterii se afla si o veche cetate dacica ce facea parte din lantul de aparare al Sarmizegetusei, iar pestera face acum parte din Parcul Natural Gradistea Muncelului-Ciocolovina. Asadar cei care vor ajunge in aceste locuri vor avea multe de vizitat, nu doar pestera.

Harta Parcului Natura Gradistea Muncelului-Cioclovina

Descrierea pesterii Bolii: Ce face pestera interesanta? Faptul ca este singura pestera din tara care este strabatuta pe toata lungimea ei (455 m) de un rau. De-a lungul timpului, datorita calcarelor moi care formeaza stanca, raul Jupaneasa a strapuns aceasta bariera naturala si a format pestera. Are o deschidere mare la intrare de peste 10 m inaltime si 20 m latime, iar in interior latimea creste pana la un maxim de 75 m si inaltimea se pastreaza.

Pestera Bolii (1888)

Intrarea in pestera (1909)

Calea ferata din apropierea pesterii (1872)

Pestera Bolii a fost amenajata cu podete inca din anii 1960, dar in decursul timpului acestea s-au distrus. Acum datorita unui grup plin de entuziasm, Asociatia Petro-Aqua, pestera este in curs de reamenajare si este iluminata electric. Multumesc pe aceasta cale doamnei ghid de la pestera ce mi-a permis sa fotografiez  imaginile document de mai sus.

Pestera Bolii (2010)

Pestera poate fi vizitata acum oricand fiind amenajate deja 4 podete, iar in fiecare sfarsit de saptamana beneficiati si de iluminare. In timpul saptamanii trebuie sa aveti la voi lanterne.

Pod arcuit in Pestera Bolii (2010)

Iluminata, pestera este superba si va da posibilitatea sa vedeti cum a lucrat natura de-a lungul vremii.

Pestera Bolii (2010)

Un alt lucru diferit al pesterii este lipsa stalactitelor si stalacmitelor. Aceste formatiuni specifice pesterilor nu s-au format aici datorita faptului ca pestera este strabatuta continuu de un flux de aer care nu da posibilitatea formarii acestora.

Pestera Bolii (2010)

Pestera Bolii (2010)

Iluminarea cu diferite tipuri de lumina (calda si rece) formeaza un joc frumos de lumina pe peretii pesterii.

Pestera Bolii (2010)

Alt element interesant al pesterii sunt vietuitoarele pe care le gazduieste. Astfel aici puteti vedea o colonie de lilieci pitici.

Colonie de lilieci pitici in Pestera Bolii

Pod suspendat in Pestera Bolii

Al doilea pod din pestera te duce spre deschiderea cea mai mare a pesterii unde anual se organizeaza, cu sprijinul Asociatiei Petro-Aqua, concerte de muzica religioasa si pictura. Sper ca anul viitor sa ajung si eu la eveniment.

Pestera Bolii (2010)

Pestera Bolii (2010)

Podul numarul trei din Pestera Bolii

Pestera Bolii (2010)

Pestera Bolii (2010)

Am descoperit astfel un loc pe langa care am trecut mereu timp de peste 20 ani si pe care il stiam doar din povestile mamei. Un loc minunat care ne arata mereu puterea creatoare a naturii. Daca v-a placut incursiunea in Pestera Bolii va astept cu comentarii si sper sa ajungeti sa vedeti si voi aceasta minune a naturii din tara noastra.

Desi foarte racoroasa aceasta toamna se anunta destul de lunga si insorita. O vreme perfecta pentru fotografii. Prin urmare, la sfarsitul saptamanii trecute am dat o fuga spre casa, la Petrosani, in speranta realizarii unor fotografii de toamna. Astfel vineri m-am urcat in masina si am pornit spre Valea cea draga. In drum nemaiavand rabdare pana la destinatie am surprins cateva imagini in zona Horezului.

Pastorala de toamna

Aici cateva turme de mioare pasc linistite la marginea padurii aurite.

Gardienii

Iar doi copaci uriasi strajuiesc marginea soselei.

Pe defileul Jiului

Dupa circa o ora si ceva ajung in Defileul Jiului unde peisajul este magnific…

Tuneluri in Defileul Jiului

… si soarele tomnatic scoate in evidenta paleta de culori a padurii…

Tablou de toamna

… amestecand asemeni unui mare pictor toate nuantele de culori posibile.

Casa din vis

Ajung in Vale si ma indrept spre Cheile Jietului unde stiam ca padurea este fantastica in acest moment al anului.

Lumanari

In departare siluetele albe ale mestecenilor lasa dare albe in frunzisul auriu.

Luminisul secret

Soarele se joaca printre frunzele fagilor facand peisajul sa para de poveste…

Frunzis tomnatic

… si iti incanta privirea oriunde te-ai uita.

Toamna pe malurile Jietului

Chiar si raul Jiet parca se strecoara lenes printre pietre in lumina calda a soarelui de toamna.

Valea Jiului in ceas de seara

Urc si pana la Rusu pentru a vedea panorama Vaii Jiului desenata de umbrele de seara.

Padurea

Si revin apoi pe Cheile Jietului pentru a prinde ultimele raze de soare….

Lumini si umbre

… care continua sa ne bucure….

Pe coasta

… dezvaluind peisaje cu niste culori fantastice….

Padure toamna

Padure de fag

… si texturi de nebanuit.

Textura de toamna

Asta a fost scurta vizita in Valea Jiului intr-o zi de toamna superba. Sper sa aveti ocazia sa ajungeti si voi pe acolo si sa va bucurati de peisajele fantastice.

AC/DC - Black Ice 2010 - Bucuresti, Romania

S-a intamplat duminica 16 mai 2010. Un eveniment care unii dintre noi nu sperau sa ia parte. “Diavolii” rockului australian au venit pe pamant romanesc sa ne duca in raiului muzicii.

E dimineata si deja nu mai am rabdare si nu mai stiu ce sa fac ca sa treaca timpul pana la ora concertului. Arunc mereu ochii pe cer sa vad daca tunetele rockului australian se vor ivi si pe cerul Bucurestiului. Norii par si ei sa nu aiba astampar si imi dau emotii. Soare, nor, soare, nor. Trag totusi speranta pentru ca sunt doar nori pufosi si albi de vreme buna.

Ca sa mai treaca timpul fac rapid un playlist cu melodiile care ne vor duce pe culmile fericirii la concert si timp de 2 ora imi pun vecinii sa ia si ei parte la ce avea sa fie pe seara, si anume:

1. Rock N’ Roll Train
2. Hell Ain’t a Bad Place to Be
3. Back in Black
4. Big Jack
5. Dirty Deeds Done Dirt Cheap
6. Shot Down in Flames
7. Thunderstruck
8. Black Ice
9. The Jack
10. Hells Bells
11. Shoot to Thrill
12. War Machine
13. High Voltage
14. You Shook Me All Night Long
15. T.N.T.
16. Whole Lotta Rosie
17. Let There Be Rock
Bis:
18. Highway to Hell
19. For Those About to Rock (We Salute You)

Stabilisem sa ajungem la concert la ora 18.00, dar deja pe la 15.00 nu mai am rabdare si asa in jurulul orei 16.00 plecam spre metrou si ajungem la statia Izvor la 17.00, cu o ora inainte de ceea ce programasem. Iesind la suprafata deja se simte pulsului evenimentului. Unii isi incarcau “bateriile” cu ceva alcool la chioscul de la iesirea din metrou, iar altii se relaxau pe iarba parcului bucurandu-se de soarele bland si adierea vantului.

Spre concert pe aleile Parcului Izvor

Ajungem la intrare, de fapt la intrari, ca au fost 2 porti de control si filtrul final. Se intra odonat si nimeni nu se impinge sau se calca pe picioare. Trecem rapid si punem piciorul in locul unde tunetul rock-ului se va declansa la ora 21.00.

Ne oprim sa ne alimentam cu jetoane (5 lei/buc.) pentru bere, suc, mancare etc. Binenteles ca optam pentru bere sa ne dregem setea si cautam un loc mai liber sa ne savuram bauturile mai in liniste. La fel fac si ceilalti participanti care asteapta cuminti momentul magic.

Asteptand clipa magica

Alti, poate dupa drumul lung care l-au facut pana la Bucuresti trag un pui de somn pe betonul caldut din piata Constitutiei pentru a fi in forma maxima la ora zero.

Somn dulce

Terminam rapid primele beri si mergem sa realimentam si sa aruncam o privire la suvenirurile care ne fac cu ochiul de la standurile cu Official Merchendise.

Diavolul cu suveniruri

Trece rapid o ora de la sosire si de pe scena rasuna chitarile celor de la Down care fac deschiderea si incep sa incinga atmosfera. Au ceva probleme de sunet,  dar care se remediaza rapid si baietii fac spectacol. Sunetul e super ok, spre deosebire de alte concerte de pe la noi.

Se incinge atmosfera

Lumea se aduna incet, incet si cu mic cu mare. Asa ca vedem spectatori de la 7 ani pana la 70 de ani. Noua generatie de rockeri isi da mana astfel cu batranii rockeri. Pe fetele tuturor se citeste fericirea! Un lucru cam neobisnuit pe fetele romanilor.

Totul se desfasoara ceas… exceptand cozile de la toalete. O bulina neagra organizatorilor.  La 19.30 sosesc pe scena si maestrii rokului romanesc, Iris, care sunt la inaltime ca de obicei, beneficiind si de sonorizarea de exceptie.

Timpul trece repede si fix la ora 21.00 ecranul din mijlocul scenei se rupe in doua si pe scena apare o locomotiva veche in marime naturala, simbolul turneului celor de la AC/DC.

Incepe spectacolul

Incepe nebunia pe ritmurile lui Rock’N'Roll Train, piesa de pe ultimul album al rockerilor australieni.

Freamatul luminilor

Multimea freamata in ritmurile muzicii. Parca si cornitele rosii de pe capul participatilor vibreaza in ritmul muzicii.

Spectacolul este magic si suntem purtati pe sus de energia lui Brian Johnson, care ne face sa simtim ritmul pulsand in vene.

Brian Johnson

Multimea se simte in paradis, si pulseaza la unison cu idolii sai. Se traiesc momente magice ce numai rockul le poate produce. Momente care fac ca varsta sa nu conteze si toti formam un corp comun.

Extazul cuprinde publicul

Sunetul uriasului clopot care anunta “Hells Bells” se simte ca un fior pana in varful degetelor.

Hells Bells

Suntem la mijlocului showului, timpul pare ca sa comprimat si totul e prea scurt. Daqr momentele fericite dureaza mereu putin, de aceea savuram totul la maxim. Sunetul, lumina… totul e magic.

Whole Lotta Rosie

“Whole Lotta Rosie” se revarsa prin difuzoare si o uriasa “doamna” incaleca naravasa locomotiva a baietilor de la antipozi. Multimea tresara in ritmurile muzicii condusi de “mama” papusilor gonflabile…

Let's rock...

…si de chitara lui Angus…

Angus Young

…care duce multimea pe culmile rockului nemuritor…

Pe culmile rockului

…intr-o explozie fenomenala de confeti!

Explozie de lumina si confeti

Chitara lui Angus ne-a purtat spre finalul care speram sa nu fie ata de aproape.

Dedicat muzicii pana la epuizare

Dar conform programului urmeaza bis-ul in chemarile spectatorilor care asteapta ultimele doua piese.

Bis...bis...bis...

Astfel in noapte rasuna “Highway to hell”.

Highway to hell

Si la final pe acordurile “For Those About To Rock (We Salute You)” ne luam ramas bun de la AC/DC si de la clipele magice oferite de acestia.

For those about to rock (We salute you)

Astfel a trecut o zi unica de mai, in Romania, care a adus impreuna totata suflarea rockerilor adevarati, indiferent de varsta si de venituri.

Multumim AC/DC pentru spectacolul minunat si pentru multumirea de a vedea in Romania un public extraordinar si civilizat, care au suportat cu stoicism coada la toaleta si surpriza finala oferita de autoritati, care au promis prelungirea programului metroului, facand lumea sa lase masinile acasa si de fapt… au procedat pe dos… au inchis in nas usile statiilor de metrou si au trimis lumea plimbare neprevazuta spre casa!

Dar una peste alta a fost o seara minunata care ne-a facut sa uitam de micile necazuri de zi cu zi.

Rock’n'Roll!!!