Ceturi de februarie

Calatorie Jurnal Stiri

Dupa o iarna „neobisnuita” cu zapada abundenta ce a ingropat Bucurestiul iata ca se aproprie cu pasi repezi si primavara. Ne mai ameninta inca domna iarna cu niste lapovita si ploi dar parca se simte respiratia calda ca primaverii.

Desi era o dimineata cetoasa, m-am gandit ca aceasta ar putea avea ceva potential fotografic. Asa ca am luat aparatul in rucsac si m-am indreptat spre parcul IOR. O oaza de natura in mijlocul cartierului „muncitoresc” Titan cum ar zice „rasfatatii” din Nordul Bucurestiului.

Si am avut dreptate… Tot lacul era inconjurat de o ceata laptoasa, dar nu foarte densa ca sa nu mai vezi nimic. De fapt, parca natura a inconjurat lacul cu o mantie de protectie, acoperind blocurile gri de pe marginea parcului, dezvaluind trecatorului doar siluetele fantomatice ale copacilor, inca lipsiti de podoaba verde din sezoanele mai calde. Linistea diminetii era sparta doar de macaitul ratelor care brazdau apele lacului in cautarea micului dejun sau de un alergator care isi facea tura de dimineata.

Parca am patruns intr-un taram de basm si nu intr-un parc dintr-un oras cu 3 milioane de locuitor. Astfel ma intrebam… de ce oare mii de bucuresteni prefera sa plece pe Valea Prahovei unde dau de aceeasi aglomeratie ca si in oras, sa manace un gratar pregatit intre betoane, in loc sa se bucure de locurile linistite si aproape de casa din oras. Nu stiu! Am ajuns la concluzia ca suntem masochisti. Unde e aglomeratie… hop si noi… e coada… stam si noi, chiar daca nu avem nevoie de ce se vinde. Parca nu ne putem desprinde de cozile si inghesuiala din vremea comunista. Dar cred pana la urma ca si asta e un mijloc de socializare pentru unii!

Dar sa revenim! Poate intr-o zi vom descoperii ce este frumos langa noi, sa pastram curatenia si sa avem grija de natura ce se gaseste in jurul caselor noastre. Pana atunci, parcurile Bucurestiului ne astepta sa ne relaxam din cand in cand in sanul lor, sa evadam cateva minute, chiar si intimul zilei, daca avem acest noroc, sa privim peisajul si viata care freamata pe cateva mii metri patrati de zona verde. Trec pe langa o banca goala, impodobita de stralucirea stropilor de ploie, care asteapta parca zilele calduroase cand parcul se va umple de vizitatori ce se vor relaxa in bratele ei.

Deodata linistea diminetii e sparta de un zgomot de vasle si de macanatiul mai zgomotos al ratelor. Printe ceturi, cred ca ingrijitorul parcului isi facea rondul de dimineata, banuiesc. Mi-a trecut prin gand, ce om norocos. Sa ai un loc de munca in care esti inconjurat de natura, animale si fara griji prea mari. Dar in ziua de azi, orice avantaj e un dezavantaj si nimeni pare ca nu e multumit de locul sau. Astfel ne zbatem zi de zi la munca sau incercand pe cont propriu tot soiul de afaceri pentru a castiga un ban, dar uitam de linistea sufletului nostru. Nu avem insa ce face si fiecare merge inainte pe drumul sau, ales doar de el.

Privirea imi e atrasa de podul galben ce leaga mica insula a parcului de mal. Un peisaj ce te face sa visezi. Podul e ca un cordon obilical care parca sugereaza ca desi am vrea sa evadam din stresul cotidian, ceva ne leaga de restul lumii… Nu avem curajul sa facem ce vrem, si cu cat mai mult ne luptam sa evadam cu atat parca suntem prinsi mai tare in nisipurile miscatoare ale vietii zilnice. De aceea trebuie sa ne acordam macar cateva ore intr-o saptamana pentru a evada din cotidianul zilnic. Sa ne lasam gandurile sa zboare libere, sa visam si sa ne simtim cu adevarat bine, eliberati de povara grijilor de zi cu zi.

Ce am vrut sa zic prin toate astea? A fost o invitatie la eliberare, sa descoperiti ca toate locurile si lucrurile care ne inconjoara sunt fermecatoare, daca stim sa le descoperim, dar nu deoadata cu alti mii de oameni. Iata cum si o plimbare intr-o zi plina cetoasa poate sa fie relaxanta sau poate chiar si o zi cu ploaie. Renuntati la ideea de a privi pe geam sau de asculta starea vremii pentru a va programa o zi de relaxare.

SHARE
Alte articole
Featured
Sesiune foto Marcela – Cheile Jietului
Profitand de tura foto pe care am facut-o in Parang, am realizat si o sesiune foto cu o doamna incantantoare, pe nume Marcela, pe care o cunosc de cand locuiam in Petrosani. Nici ea nu mai sta acum in Petrosani, dar se pare ca locurile acestea te atrag ca pe un magnet. Exista o vorba locala care zice ca daca bei apa din Vale vei reveni mereu. Se pare ca asa este. Am ales ca locatie Cheile Jietului, vremea a fost minunata, asa ca ne-am distrat de minune. Iata ce a iesit. Acesta a fost sesiune foto de pe meleagurile petrosene... revin in curand si cu imagini din tura foto. Multumesc si lui Catalin Enac ...
MAI MULT
Destinatii din Romania – Sulina – Delta Dunarii
Vara si-a intrat in drepturi de ceva vreme si se apropie timpul concediilor, va invit sa vizitati prin intermediul imaginilor un alt colt minunat al Romaniei, Sulina. Si poate, daca inca nu aveti stabilita vreo destinatie sa ajungeti si voi acolo. Sulina este un loc special pentru ca exista o multitudine de posibilitati de a va relaxa cu adevarat. Aici parca timpul s-a oprit in loc acum cateva sute de ani, chiar daca pe alocuri mai vedem urmele industrializarii salbatice, locurile si-au pastrat farmecul. Plaja este inca salbatica... ... iar vacutele vin sa se racoreasca. Exista totusi doua terase unde poti sa te racoresti si tu la u ...
MAI MULT
Diana – smash the cake
Timpul zboara repede si parca ieri a fost botezul micutei Diana. Iata ca a implinit deja un anisor si a venit la studio sa facem o sedinta foto smash the cake, iar apoi sa mancam impreuna tortul... sau ce a mai ramas din el. Deja la un an Diana e deja o mica domnisoara si a devenit mai timida cum ii sta bine oricarei fetite, dar chiar daca la inceput ne-am cam speriat am trecut repede peste lacrimi si ne-am reimprietenit. Time flies fast and it seems like yesterday was little Diana's baptism. She turned one year old and she came to the studio to have a smash the cake photoshoot, and then to eat the cake together... or what's left out o ...
MAI MULT